ALEGEREA REPRODUCATORILOR

Grija permanentă a columbicultorilor. Alegerea bunilor reproducători
Într-o porumbărie, alegerea reproducătorilor are o importanţă deosebită. Succesele în concursuri şi
continuitatea lor sunt urmarea întrebuinţării fireşti şi regulate a calităţii acestor reproducători. Acestea sunt
adevăruri importante pe care le vom aprofunda în cele ce urmează.
Subliniem că nu putem categorisi un porumbel ca fiind bun reproducător doar atunci când din acesta se
naşte doar în mod accidental un porumbel bun.
Un veritabil porumbel categorisit că este bun reproducător sau reproducătoare de valoare trebuie să dea
cel puţin un descendent (mascul sau femelă) foarte bun, de calitate deosebită, în fiecare an. Din acest motiv
columbicultorul trebuie să reproducă urmaşi numai din porumbeii ieşiţi dintr-o linie bună, iar descendenţii să fie
selecţionaţi în concursurile columbofile ce se derulează în anul respectiv.
Dacă ascendenţii porumbelului ales pentru reproducţie a avut rezultate bune în concursuri, rezultate
menţionate în pedigreul său, putem fi aproape siguri că toate defectele importante au fost eliminate în beneficiul
calităţilor fizice şi psihice şi ele se vor regăsi la descendenţi. Este indicat să reproducem cu porumbei care
evoluează către un maximum de calitate, sau din cei care marchează o ameliorare, un progres, o superioritate faţă
de părinţii lor. Mediocrităţile trebuie să nu fie admise în cultură. Ameliorarea calităţilor de zbor a
porumbeilor călători presupune deci căutarea permanentă a noului ce poate şi trebuie să ducă
la progres. Exemplarul nou, valoros pe care-l caută fiecare dintre noi şi care ne poate aduce
mari satisfacţii, poate apare în voliera noastră a fiecăruia, la oricine cultivă o rasă, dar trebuie
observat la timp, introdus imediat la reproducţie şi "clădit" pe baza lui descendenţi valoroşi pe care
dorim să-i prăsim în porumbărie.
Material genetic există în România suficient şi de o valoare inestimabilă, provenind din cele mai valoroase familii (VanHee, Delbar, Bricoux, Dordin, Imbrecht, Roosens, Janssens, Pol Bostyn, Sion, Descamp Van Hasten (Stichelbaut), Duray, Guy Vinois, Fabry etc). Din aceste mari familii şi-au procurat exemplare şi
tineretul columbofil din ţările din apusul Europei şi cu aceştia câştigă şi în prezent premii de vârf cu exemplare în linie pură, sau încrucişate şi reclama este făcută corespunzător cu ceea ce au realizat în cultură şi în concursuri.
Toată filozofia în columbofifie constă în procurarea rasei, întreţinerea în cele mai bune condiţii a
porumbeilor reproduşi, antrenarea şi participarea în concursuri atunci când porumbeii sunt "în formă".
Activitatea noastră sportiv-columbofilă cere de la fiecare crescător să devină un ameliator permanent al
porumbeilor pe care-i creşte, pentru a practica sportul columbofil şi prin aceasta termenul larg de columbofil să
capete un conţinut mai bogat, cel de columbicultor fiind denumirea cea mai adecvată.
De aici rezultă faptul că fiecare columbofil trebuie să acorde o atenţie deosebită la cele ce se petrec în
colonia de porumbei pe care o creşte. în plus, se impune să înregistrăm cu exactitate diferitele date, observaţii
importante şi să avem multă voinţă, în special răbdare, înlăturând complet puii ce nu moştenesc caracteristicile
porumbeilor de bază. în consecinţă, baza porumbeilor trebuie să fie de calitate superioară, formată din porumbei
de rasă bună, certificată în pedigree, cu calităţi fizice, simţ de orientare şi buni reproducători.
Reproducătorii trebuie să fie complet sănătoşi, să aibă mare capacitate ereditară şi prolificitate bună. Cei
ce nu au pedigreu nu pot fi folosiţi la ameliorare, deoarece descendenţii lor nu pot fi corespunzător apreciaţi,
nefiind cunoscuţi.
Un bun reproducător trebuie deci să fie un "as" dar în acelaşi timp şi un bun "rasseur". Totul se realizează
printr-o observare atentă, zi de zi, din partea columbicultorului şi exploatarea "asului" în reproducţie.